Design de spații cu tehnologie imersivă

by: D-Eva Project

În prezent, studenții sunt capabili să desfășoare aceste activități în stagiile lor în școli în timpul disciplinelor de practică pedagogică, precum și în spații de simulare din laboratorul didactic sau pe platforma digitală. Cu această activitate ei vor putea proiecta spațiul prin instrumente digitale, fără a fi nevoie să acceseze contextul fizic.

Activitatea ar trebui să se desfășoare individual, deoarece profesorul în pregătire ar trebui să fie capabil să demonstreze singur capacitățile sale de a proiecta spațiul de învățare așa cum a fost într-o școală reală. Prin feedback-ul oferit de colegii lor și de profesor ar putea să adauge modificări sau să-și concentreze atenția asupra unor aspecte, așa cum s-ar putea întâmpla într-o școală reală.

Deoarece în timpul activității va fi furnizat feedback, activitatea necesită câteva săptămâni pentru a fi implementată. O aproximare a pașilor de implementare a activității ar putea fi:

1. Profesorul prezintă instrumentul(e) digital(e) studenților și le explică care este obiectivul principal al activității și cum pot interacționa aceștia cu platforma (pot fi furnizate și un scurt ghid/instrucțiuni).

2. Profesorul proiectează structura generală a spațiului și selectează care sunt constrângerile (caracteristicile cursanților, profilul familiilor, caracteristicile contextului, profilul actualilor profesori, rezultatele așteptate ale învățării etc.) pe care studenții practicanți vor trebui să ia în considerare proiectarea spațiului. În plus, profesorul poate decide ce fel de resurse vor fi disponibile în instrumentul de proiectare a spațiului, deoarece în școlile reale resursele sunt limitate.

3. Profesorii în pregătire se obișnuiesc cu platforma și încep cu analiza constrângerilor și a resurselor disponibile. În această etapă, studentul trebuie să completeze un raport în care evidențiază:

a. Care sunt principalele constrângeri ale contextului?

b. Care sunt principalele resurse disponibile?

c. Cum poate fi imaginat cu resursele disponibile?

d. etc.

4. Profesorii în pregătire încep cu proiectarea spațiului, luând în considerare constrângerile și resursele disponibile. De asemenea, oferă un raport în care justifică, în funcție de constrângeri și resursele disponibile, deciziile pe care le iau în timp ce proiectează spațiul.

5. Profesorul și colegii vor oferi feedback fiecărui student având în vedere spațiul proiectat, variabilele implicate și criteriile de evaluare.

6. Profesorii în pregătire vor introduce modificări în designul spațiului în funcție de feedback-ul primit de la colegii lor și de la profesor. De asemenea, ar trebui să-și adapteze raportul în funcție de modificările pe care le introduc. De asemenea, ar trebui să decidă să nu ia în considerare unele dintre feedback-urile primite. În acest caz, ei ar trebui să justifice de ce nu iau în considerare acest lucru. Odată terminată această sarcină, o trimit profesorului sau pot închide cererea.

7. Profesorul va evalua rezultatul final și va trimite feedback studenților.

Keywords

Formare inițială a profesorilor, învățământ primar, educație timpurie, medii inovatoare de învățare, design

Justificarea problemei

Proiectarea spațiilor de învățare este un element cheie pentru a promova nu numai învățarea studenților, ci și pentru a facilita activitatea profesorului ca facilitator al cunoașterii. Din acest motiv, profesorii în devenire ar trebui să fie pregătiți să identifice și să organizeze principalele spații din școală care ar putea fi utile pentru a promova învățarea elevilor. De asemenea, ar trebui să fie capabili să identifice nu numai care sunt cele mai bune resurse și materiale care ar trebui plasate în aceste spații, ci să știe să le organizeze pentru a crește autonomia studenților în procesul de învățare, precum și pentru a promova învăţarea prin colaborare și cooperare. Ținând cont de OCDE (2017), cele șapte principii care ar trebui luate în considerare pentru a crea un mediu de învățare inovator (ILE – innovative learning environment, în engleză) sunt: 1. ILE ar trebui să considere educabilii drept centrul activității, din acest motiv ILE promovează implicarea activă a cursanților și dezvoltă înțelegerea propriei activități de învățare; 2. ILE ar trebui să ia în considerare natura socială a învățării, din acest motiv ar trebui să promoveze învățarea și cooperarea activă și bine organizată între cursanți; 3. Profesioniștii învățării în ILE sunt receptivi la motivațiile cursanților și iau în considerare importanța emoțiilor pentru realizările lor; 4. ILE este sensibil la caracteristicile individuale ale cursanților, inclusiv la cunoștințele lor anterioare; 5. ILE ar trebui să promoveze activități care devin o provocare pentru cursanți, fără încărcătură excesivă de muncă; 6. ILE lucrează cu așteptări clare și implementează activități de evaluare în concordanță cu așteptările; accentul ar trebui pus pe acțiunile de formare pentru a sprijini învățarea individuală; 7. ILE ar trebui să promoveze interconexiunea orizontală între domeniile de cunoaștere și subiecți, pentru întreaga comunitate și lumea în general. Tehnologiile digitale ar putea oferi instrumente și resurse pentru a simula spațiile școlare pe care profesorii în pregătire le pot organiza în funcție de variabilele facilitate anterior de profesor sau de instrumentul în sine. În acest fel, prin intermediul unei platforme online, profesorul poate furniza caracteristicile spațiilor și configura diferite tipuri de grupuri de cursanți ce vor acționa ca variabile care ar putea fi luate în considerare în procesul de proiectare a spațiului. Profesorul va putea urmări activitatea studenților prin intermediul instrumentului, oferind feedback la deciziile luate de profesorii în pregătire și va putea, de asemenea, să evalueze studenții prin intermediul acestuia. În plus, va fi ușor să implice colegii în procesele de feedback și evaluare, deoarece instrumentul digital ar putea facilita accesul la aceștia pentru a verifica ce fac alți studenți.

Competențe

Unele dintre competențele existente în Planul de învățământ de la Pedagogia învățământului primar și preșcolar, pe care le putem evalua prin această activitate sunt: • Analiza practicii de predare și a condițiilor instituționale care o încadrează; • Proiectarea și conturarea de spații de învățare în contexte de diversitate care iau în considerare egalitatea de gen, echitatea și respectul pentru drepturile omului și respectă valorile educației publice; • Recunoașterea și evaluarea realității sociale și a interrelației factorilor implicați ca o anticipare necesară a acțiunii; • Cunoașterea și aplicarea experiențelor inovatoare în învățământul primar; • Încorporarea tehnologiei informației și a comunicațiilor pentru a învăța, a comunica și a împărtăși în contexte educaționale; • Promovarea muncii în cooperare și efortul individual.

Strategii și instrumente de evaluare

Există diferite strategii care pot fi utilizate pentru a evalua implementarea acestor activități. Întrucât profesorii în pregătire vor lucra singuri la activitate, o rubrică ar fi utilă pentru a le oferi câteva informații despre modul în care vor fi evaluați. În plus, aceste rubrici vor fi utile în timpul feedback-ului colegial pe care profesorul și colegii le vor oferi în mijlocul desfășurării activității. În plus, va fi util raportul oferit de studentul practicant, raport în care acesta va oferi informații despre deciziile pe care le-a luat în timpul amenajării spațiului, deoarece îi va permite profesorului să cunoască procesul de luare a deciziilor și modul în care au fost luate în considerare constrângerile și resursele disponibile.

Criterii de evaluare

Principalele criterii de evaluare sunt legate de competențele care trebuie demonstrate: • Analiza constrângerilor instituționale și a resurselor disponibile: o Identificarea principalelor constrângeri ale instituției. o Identificarea principalelor resurse disponibile în spațiu. o Identificarea liderilor școlii, a nevoilor și așteptărilor lor. o Rezumatul informațiilor principale printr-o schemă sau SWOT. • Proiectarea spațiului având în vedere caracteristicile cursanților și diversitatea acestuia, precum și nevoile exprimate de viitorii utilizatori. • Demonstrarea capacității de a inova și de a gândi „out of the box” folosind resursele disponibile. • Utilizarea resurselor într-un mod diferit de cel așteptat, dar răspunzând nevoilor utilizatorilor. • Integrarea tehnologiilor digitale în spațiu pentru a facilita cursanților autonomia, cooperarea etc.

Descrierea feedback-ului

Feedback-ul ar trebui să implice nu numai profesorul, ci și colegii studentului; Feedback-ul trebuie făcut oral, scris sau mixt. Profesorul și colegii vor putea oferi feedback nu numai la sfârșitul activității, ci și pe parcursul desfășurării acesteia; Feedback-ul va fi dat asincron, printr-un instrument precum Corubric.

Type of digital tools

Prezentarea activității (ex. Teams)
Unele instrumente de prezentare (ex. Canva)
Aplicații pentru proiectarea spațiilor (ex. Sketchup)
Feedback-ul oferit de colegi și profesor (ex. Corubric)
Livrarea raportului în LMS (ex. Moodle)

Niveluri ale potențialei transformări digitale

Under exploration: the technology exists but it is not easily accessible

Accessible and available: developed lots of times, easy and known

Exemplu de caz

Transformarea digitală este în proiectarea activității principale, deoarece instrumentele utilizate pentru feedback (de la colegi și de la profesori), sistemele de evaluare și livrare se vor face folosind instrumentele existente, care sunt mai mult sau mai puțin cunoscute de profesori. În cazul activității principale, proiectarea spațiului didactic, aceasta ar trebui să fie dezvoltată pe două niveluri diferite de tehnologii: 1. Accesibil și disponibil: dezvoltat de multe ori, ușor și cunoscut. Folosirea aplicației Sketchup, care nu este un instrument educațional, dar ar putea fi folosită de profesori în pregătirea pentru a proiecta spațiul. Această aplicație permite utilizatorului să pună mobilier și alte elemente într-un spațiu liber, care poate fi configurat în prealabil cu caracteristicile spațiului arhitectural.

În curs de explorare: tehnologia există, dar nu este ușor accesibilă. Folosind un instrument precum Second life, profesorii în pregătire pot naviga în zonă și pot Didentifica părțile interesate legate de spațiul pe care ar trebui să-l proiecteze. Deopotrivă factori interesați pot fi alți profesori, familii, studenți sau alți profesioniști din domeniul educației. În acest caz, studenții ar trebui să vorbească/să pună întrebări persoanelor pe care le găsesc. Întrebările, și în special răspunsurile, ar trebui să stea la baza creării noului spațiu, deoarece fiecare parte interesată le va oferi câteva informații despre caracteristicile studenților, cum este organizată curricula, alte resurse și spații disponibile în școală, alte activități care ar putea fi organizate în școală în colaborare cu alte școli și instituții, proiecte la care școala participă etc.

Referințe

OECD. (2017). The OECD Handbook for Innovative Learning Environments, Educational Research, and Innovation. OECD Publishing: Paris. https://doi.org/10.1787/9789264277274-en

Vă rugăm să Conectați-vă pentru a posta un comentariu

Niciun comentariu încă